Poveste de seara

 Pe urmele destinului 

 Erau fericiti, Alex si Kate.De 4 luni dimineata se trezeau impreuna si prima replica le era "Te iubesc" , isi erau alaturi. Radeau impreuna , mancau impreuna , nu se lasau unul pe celalalt sa planga, erau perfecti. Fiecare minut il petreceau amandoi.Imi aduc aminte si acum cum faceau clatite. Puneau amandoi faina , lapte , se ajutau , se sarutau. Erau doar ei si isi traiau viata amandoi.
Intr-o zi ca oricare alta , fata pleca la scoala.De dimineata , rutina zilnica , iubitul ei o ducea pana la poarta de unde-si lua frumos ramas-bun . Au mers impreuna , a lasat-o si a plecat acasa. Tanara insa era framantata zilnic de un gand, ii era frica de o despartire. Incepuse deja septembrie , ea incepuse scoala , el serviciul. Prietenul ii povestise de o domnisoara cu care lucra foarte bine. Nu era decat un copil sincer si bun fata , isi dorea numai ca Alex sa-i fie permanent alaturi.Fata termina orele si il asteapta , dar el nu vine. Trece o ora , deja se facuse 8. Mergea singura pe strada. Tot ce se auzea era fosnetul timid al unei frunze abia dezlipita de pe crengile stejarilor batrani. Nici pe cerul intunecat nu se zareau multe stele. Erau doar cateva. Micute si stralucitoare , erau asemeni unui sclipici auriu presarat de-o mana firava .Nu era obisnuita sa fie sigura si parca ducea un conflict cu sine. Ii era frica , il iubea enorm . Ajunge acasa , descuie usa si paseste timid in casa , dar Alex nu era de gasit. Gaseste o hartie indoita pe masa din bucatarie pe care ii erau scrise niste randuri:

" Iubito , voi intarzia. Asteapta-ma si voi veni.Te iubesc!"

 Fetei i se amplifica sentimentele brusc si se panicheaza. Alex avea doar cateva ore in plus de stat la munca dar ea a luat totul in serios. Se gandea la tot ce era mai rau , credea ca a lasat-o . Greseala insa era si a lui. Ii cunostea sufletul care era ca un balon de sapun. Putin atins si se spargea. Era o lovitura. Alex nu ajunsese insa nici dimineata acasa. Dormise singura , plansese , era moarta inauntrul ei. Scanteia ce-i dadea speranta s-a stins si acum nimic nu o putea aprinde , decat iubirea baiatului. Il tot asteapta dar in zadar. Tot ce se-auzea era o melodie trista in capul ei si isi dorea mai mult ca orice sa fie doar un vis urat ce i se intampla.A plecat. I-a lasat un bilet iubitului:

" Te-astept , nu vii. Ma iubesti , nu-mi arati. Cand vei veni , eu voi fi plecata din aceasta lume prea dura pentru mine, ca un razboi crancen pe care l-am pierdut."

 Si isi ia inima in dinti si pleaca de capul de ei , singura , in lume. Trec ani si ani si fata se maturizeaza. Acum avea 24 de ani si tot singura ramasese. Parintii o iertasera pentru greselile facute.Era la facultate. Plecase in Paris cu o bursa pentru a studia limba franceza. Era luni , prima zi a ei in Franta. Ajunge la caminul universitatii, isi lasa bagajele si pleaca repede spre sala numar 4 , sala ei. Se imprieteneste cu 2 studenti romani , ce-i erau colegi si se aseaza langa ei. I-au povestit ca prima ora este de gramatica , iar profesorul lor va sosi intr-o clipa. Fata se plictisea deja. Inca 2 minute si profesorul sosea. Intra in amfiteatru un adevarat barbat. Inalt , cu parul brunet si ochii mari , impatimit al francezei . Era chiar el , Alex. Fata numai decat bufneste intr-un plans si il priveste. Nu mai stia nimic de el de 6 ani, ani pe care si-a petrecut doar invatand , singura.Iese din sala alaturi de el . Baitul o linisteste cu vorbe dulci , ii sterge lacrimile si o priveste in ochi spunandu-i :

"Mereu am stiut ca va veni ziua in care te voi revedea. Dupa 6 ani prapaditi pe zadarnice cautari te-am gasit si vreau sa fii numai a mea. Te iubesc!"

 Fata , cu inima ce-i ajunsese pana in gat , fericita il strange in brate si ii sopteste usor , plangand:

"Te iubesc si mereu te-am iubit si te voi iubi!"